Anton Golopenția a fost unul dintre cele mai sclipitoare creiere ale României interbelice. Doctor în filosofie în Germania, fondator al geopoliticii românești, un om cu o cultură enciclopedică copleșitoare. În timpul războiului, ca director al Institutului Central de Statistică, a manipulat rapoarte oficiale punându-și viața în pericol pentru a salva evreii din Transnistria de la deportare și execuție.
În 1950, Securitatea avea nevoie de o piesă în procesul înscenat liderului comunist Lucrețiu Pătrășcanu (căzut în dizgrație). Aveau nevoie ca un intelectual de calibrul lui Golopenția să declare în fals că Pătrășcanu fusese spion.
L-au arestat și l-au dus la celebra și sumbra închisoare Malmaison. Când savantul a refuzat categoric să mintă și să depună mărturie mincinoasă împotriva unui alt om, tortura a început. L-au privat de somn săptămâni întregi, ținându-l în picioare sub reflectoare puternice. Când nici asta nu a funcționat, au trecut la bestialitate fizică. Anchetatorii l-au lovit cu ranga de fier și cu saci plini cu nisip ca să nu lase urme vizibile, zdrobindu-i efectiv organele interne.
Geniul României, un om blând care studiase toată viața la birou, s-a îmbolnăvit de tuberculoză cavitară din cauza condițiilor groaznice și a traumatismelor. Medicii închisorii l-au lăsat intenționat să agonizeze fără medicamente. A murit la Jilava, în 1951, la doar 42 de ani. Foaia de declarații a rămas goală.