De la ora 12:00, curtea unde Primăria orașului Măgurele în parteneriat cu Centrul Cultural ”Theodor Stănescu” a organizat evenimentul (și unde se află și casa tradițională ”Ilie Micu” – un muzeu popular amenajat după salvarea micii gospodării al cărei viitor îi prefigura dispariția, iar voluntari cu suflet și pasiune pentru arhitectura vernaculară au strămutat-o din județul Giurgiu și au refăcut-o în Măgurele) s-a animat de prezența copiilor care au dat viață tradiției prin cântece, dansuri și costume populare românești sau purtate de etnicii bulgari.
Ansamblul folcloric ”Lăzărițele” și artiștii Asociației Balgarski Izvori, din județul Teleorman, au adus în fața publicului obiceiul fetelor care merg din casă în casă, cu ”Lăzăritul”, vestind primăvara și aducând urări de sănătate și belșug. Îmbrăcate în costume tradiționale, cu coronițe de flori și panglici colorate, dansatoarele au reușit să transmită emoția și autenticitatea acestui ritual vechi și au creat o atmosferă autentică de sărbătoare, oferind publicului o incursiune în tradițiile bulgărești prin muzică și prezentări specifice.
De asemenea, Ansamblul Folcloric ”Drag de Măgurele”, coordonat de prof. coregraf Alina Dumbravă, a completat programul artistic cu momente coregrafice pline de energie, punând în valoare frumusețea dansurilor populare românești.
Foișoarele amenajate în curte, decorate simplu, au oferit spații de socializare celor veniți să se bucure de eveniment, în timp ce, în apropiere, gustări de post sau pește pe grătar, așa cum cere tradiția dezlegării de Florii, i-au ademenit pe pofticioși. Printre căpițele de fân așezate decorativ pentru odihnă, cei mici alergau și se jucau, transformând întreaga zonă într-un spațiu viu, cald și prietenos. Întregul decor, cu accente rustice și gesturi simple, a reușit să recreeze atmosfera unei sărbători de altădată, în care comunitatea se adună firesc, fără grabă, pentru a celebra tradiția. Preoții din comunitate au împărțit oaspeților ramuri de salcie și de finic, sfințite la biserică, în ziua de Florii.
Costume tradiționale bulgărești, pe plaiuri românești
Un punct de atracție aparte al evenimentului a fost expoziția de costume populare bulgărești și obiecte vechi, păstrate cu grijă de doi colecționari apropiați de comunitățile care duc mai departe această moștenire: Viorica Roman, din Izvoarele, Teleorman, fiică și nepoată de lăutari și preoteasa și profesoara Kalina Mihailova, din Shumentsi (Șumenți) – Tutrakan, Bulgaria, fost primar al localității în perioada 2015-2019 (însoțită la Măgurele de preotul Mihail Mihailov).
Din colecția Vioricăi Roman au fost expuse șapte costume tradiționale întregi, ”făcute pentru a fi purtate la zile mari, cu demnitate, dar și cu bucurie”, cu vechimi între 60 și 150 de ani și 26 de șorțuri despre care colecționara afirmă că ”nu sunt simple obiecte, ci sunt semne vii ale unei culturi cu rădăcini bulgărești și cu ramuri crescute pe pământ românesc, care ne amintesc cine suntem și de unde venim”.
”Colecția nu s-a născut din dorința de a strânge obiecte rare, ci din nevoia de a salva și a transmite mai departe o moștenire fragilă”, ne-a declarat Viorica Roman.
Din colecția Kalinei Mihailova au putut fi admirate piese adunate în timp din diferite zone ale Bulgariei, alături de obiecte din gospodăriile tradiționale ale etnicilor bulgari. Pentru aceasta, costumul popular nu înseamnă doar port de sărbătoare, ci memorie, rădăcină și legătură cu cei dinainte!
O zi și despre Dumnezeu
Printre invitații la eveniment, prezentați publicului de către Ionuț Dinu, directorul Centrului Cultural Măgurele ”Theordor Stănescu”, s-au aflat primarul orașului, Narcis Constantin, și viceprimarul Marius Cristian Mihai, din partea Ambasadei Republicii Bulgaria, prim-secretar Ognyan Iliev și Mihail Lecu, din partea Asociației Balgarski Izvori. Narcis Constantin a făcut o paralelă între Învierea lui Lazăr, după patru zile, când Iisus Hristos i-a spus: «Lazăr, ieși afară», și viața noastră de zi cu zi. ”Așa cum Lazăr a ieșit din mormânt la Lumina lui Dumnezeu, să ieșim și noi din rutina vieții cotidiene, din micimile și răutățile acesteia, către o viață plină de lumină și bucurie. Odată cu învierea lui Lazăr, învie și natura. Astăzi este, așadar, despre Dumnezeu, despre iubire, dragoste și comunitate”, a spus primarul.
”Lăzărelul nu este doar un obicei de primăvară. Este o parte vie din povestea acestui loc, dusă mai departe de la o generație la alta. Potrivit tradiției locului, în jurul anului 1774, șapte familii de bulgari ajungeau aici, în vechea Broscărie, actualul Aluniș, venite din sudul Dunării, fugind din calea stăpânirii otomane. Odată cu ele au venit limba, portul și obiceiurile lor. Iar dintre toate, Lăzărelul s-a păstrat până astăzi. Mai târziu, și documentele arată că această comunitate era deja bine așezată aici. Chiar dacă în actele vremii bulgarii apăreau adesea trecuți drept «sârbi», în 1906, la Broscăria, erau consemnate 77 de gospodării și 389 de locuitori, toți bulgari. Asta ne arată că Lăzărelul nu este doar un obicei păstrat în timp, ci face parte din istoria acestui loc. Și, tocmai de aceea, este firesc să ne gândim cu recunoștință la cei care au ținut această tradiție vie. La domnul Aranghel Doru, care ani la rând s-a implicat, alături de comunitate, pentru ca Lăzărelul să nu se piardă. La Nicoleta Dumitru și Sorina Constantin, care s-au ocupat și în acest an de copii, de repetiții și de tot ce a însemnat pregătirea acestui obicei. Și, bineînțeles, la toți părinții, cărora le mulțumim pentru răbdare, pentru sprijin și pentru că sunt alături de copii la fiecare pas. Lăzărelul are rădăcini bulgărești, dar astăzi este și o parte din povestea Alunișului, o parte din povestea noastră”, a completat Ionuț Dinu.
Pe parcursul întregii zile, participanții au avut ocazia nu doar să privească, ci să simtă și să înțeleagă mai bine tradiția Lăzărelului, care nu a fost prezentat ca un simplu spectacol, ci ca o experiență vie, în care fiecare element – de la cântece și dansuri, până la costume și obiecte – a contribuit la conturarea unei povești despre comunitate și continuitate. Evenimentul de la Măgurele a demonstrat încă o dată că tradițiile pot rămâne relevante și vii, atunci când sunt asumate și transmise mai departe. Într-o lume în continuă schimbare, astfel de momente devin esențiale pentru păstrarea identității culturale. Lăzărelul nu este doar o sărbătoare a primăverii, ci este și o reafirmare a rădăcinilor, a valorilor și a legăturilor dintre oameni. Iar la Măgurele, această tradiție continuă să trăiască, să emoționeze și să adune comunitatea în jurul unor valori comune. Așadar, ziua de 5 aprilie nu a fost doar despre trecut, ci și despre viitor. Despre responsabilitatea de a duce mai departe ceea ce am moștenit și de a păstra vie identitatea unei comunități care își cunoaște și își respectă originile.